sâmbătă, 27 februarie 2010

Filme... mişcătoare

Acesta e top n cu cele mai bune filme, scurt metraje, animaţii şi seriale pe care le-am văzut şi pe care vi le recomand, top pe care îl voi completa pe măsură ce voi descoperi alte şi alte mici capodopere (cel puţin în viziunea mea):
~The Legend of 1900” [1998]
~
„The Pursuit of Happyness [2006]
~
Slumdog Millionaire [2008]
~
Perfume ~ The Story of a Murderer [2006]
~
The Green Mile [1999]
~
The Shawshank Redemption [1994]
~
The Gladiator [2000]
~
Spartacus [2004]
~
Titanic [1997]
~
The Sixth Sense [1999]
~
Law Abiding Citizen [2009]
~
I Am Legend [2007]
~
I, Robot [2004]
~
Hitch [2005]
~
Hancock [2008]
~
Troy [2004]
~
„Filantropica [2002]
~
House M.D. [2004-...]
~
Friends [1994-2004]
~
Seinfeld [1990-1998]
~
Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea [2004]
~
Marilena de la P7 [2006]
~
4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile [2007]
~California Dreamin' [2007]
~
Love Actually [2003]
~
Legends of the Fall” [1994]
~The Godfather [1972;1974;1990]
~„Avatar” [2009]
~„A Walk to Remember [2002]
~
The Notebook [2004]
~
Cinderella Man [2005]
~
300 [2006]
~
The Passion of the Christ [2004]
~Apocalypto [2006]
P.S. Ajutaţi-mă să completez lista cu filme care v-au impresionat pe voi.

duminică, 31 ianuarie 2010

Tribuna...de Cluj


Cum la mine-n sat nu există lucru mai mare decât cel de a fi dat la ziarul Tribuna când în viaţa ta sărbătoreşti un eveniment important, astăzi voi folosi acest blog ca pe o analogie la oficios: vreau să le urez celor mai buni bunici pe care îi poate avea cineva multă sănătate, viaţă îndelungată cu cât mai puţine griji şi multă fericire cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la căsătorie! La mulţi ani! Vă iubesc!

vineri, 29 ianuarie 2010

Nervi de-a moaca...

Dis-de-dimineaţă, pe la 10.00, sună telefonul (ca sa înţelegeţi de ce ora 10.00 însemna „dis-de-dimineaţă”, precizez ca adormisem pe la 5.30). Un coleg de liceu (actual coleg de facultate), aflat la momentul respectiv în Sibiu, mă caută cu o problemă „arzătoare“. Redau dialogul aproximativ:

EU: – ...Alooo...

EL: – Dormeai?

EU: – Da!!!

EL: – Am crezut că eşti treaz...

EU: – (onomatopee de animal deranjat din hibernare)

Şi urmează chestiunea arzătoare, urgenţa care nu mai putea suferi amânare care îl împinsese să mă sune....:

EL: – ŞI CE MAI FACI?

EU: – ?!?!?

...........................................................................................

În cele din urmă adevăratul motiv al matinalului apel iese la iveală: voia să ştie dacă făcusem rost de cursurile unei materii restante, restanţă împartăşită şi de subsemnatul. Eu, conştiincios cum sunt de felul meu, nu reuşisem să fac rost de ele din octombrie...

Cu eforturi supraomeneşti mă ridic din dulcele pat, mă îmbrac şi traversez strada, îndreptându-mă spre cămine. Cu multe rugăminţi şi mulţumiri caracteristice unei nevertebrate, fac rost de nepreţuitele “cunoştinţe”.

Cum el avea nevoie de ele a.s.a.p. – vorba americanului – dilema era cum vor ajunge la studentul sibian.

Cu modestie minimă şi dintr-o întămplare maximă, cursurile erau redactate în format electronic; mândru nevoie mare, lăudându-mă singur că sunt prietenul perfect, îl sun semeţ să-i dau măreaţa veste că am reuşit să împuşc doi iepuri dintr-o lovitură (aveam în posesie cursurile integral şi i le puteam trimite în doar câteva minute)!

Curând însă momentul de glorie sucombează subit: slide-urile îi sunt la fel de folositoare ca şi pieptenele lui Băsescu deoarece aflu stupefiat că nu avem acelaşi profesor!!!

CORHAAAAAZ!!!!!

joi, 14 ianuarie 2010

Sfânta Sesiune!

Inevitabil, ianuarie a sosit. Ca în fiecare an, iar “ne-a luat prin surprindere” şi suntem uimiţi de scumpiri.
La fel şi studentul: “Cum?! Începe sesiunea?? Doar ce s-a terminat ultima... cea din septembrie... anul trecut”. Orange-ul zâmbeşte pe sub mustaţă: iarăşi telefoane peste telefoane pe la toate cunoştinţele sătule de tine şi milogelile tale legate de proiecte şi cursuri (că deh!, nu e vina ta că orele de curs sunt puse dimineaţa – somnul e important pentru sănătate - ... sau la amiază – orele de masă trebuie respectate - ... sau seara – o dată suntem studenţi, trebuie să ne mai şi distrăm); tanti de la xerox îşi freacă mâinile de bucurie; taximetriştii aşteaptă cuminţi ziua examenului, zi în care îţi opreşti alarma în somn...Toată lumea fericită, în frunte cu secretariatul facultăţii – mai puţin tu, desigur, cotizantul.
La facultate anarhie: fiţuici de toate naţiile de la toţi cunoscuţii, hands-free-uri second-ear ceruite temeinic închiriate pe bani grei şi girate cu viaţa, supraveghetori scrupuloşi însetaţi de lacrimi de restanţieri... Ajungi în cămin. Mănânci ceva din frigider – nu ştii ce e, de când e acolo şi ce gust ar trebui să aibă, doar e din pachetul colegului. Somn. Toaletă, că mai devreme ai uitat. Somn. Uşă trântită; înjurături. Somn...
Zilele trec şi te prezinţi la Judecata de Apoi: intri pe holurile Armageddon-ului jurând că pentru tine viitorul = învăţat zilnic. Păşeşti în biroul călăului acompaniat de o orchestră de promisiuni şi rugăminţi arzătoare, însoţită de bine-cunoscuţii “puppy-eyes” – doar-doar se va îndura să te blagoslovească şi pe tine, preacuratul fără nimb, cu divinul 5... Clipe nesfârşite în aşteptarea contactului dintre stilou şi carnet... Izbăvire! Ai atins Sfântul Graal!! Ai primit un 4/5, ocări cât pentru tot anul şi o datorie imposibil de achitat – cum că semestrul următor ai să înveţi cel puţin de-un 7, ca să nu-l dezamăgeşti... =))))) ... Bogdaproste, domn’ profesor!
Pleci spre casă. Povesteşti cu sufletul la gură tuturor nefericiţilor care îţi ies în cale cu lux de amănunte, unele care s-au întâmplat doar în mintea ta speriată, cum l-ai păcălit pe Goliat. Chef toată noaptea! Toată săptămâna! Tot semestrul!! Că doar meriţi... te-ai mântuit!

miercuri, 13 ianuarie 2010

La multi ani, Paula!



Cu ocazia "tăierii moţului" celei mai dragi fiinţe din viaţa mea, m-am hotărât să înfiinţez şi eu un blog. Ştiu, are legătură una cu cealaltă cum are nuca şi peretele. Şi totuşi... Să fie-ntr-un ceas bun!