Sfânta Sesiune!

Inevitabil, ianuarie a sosit. Ca în fiecare an, iar “ne-a luat prin surprindere” şi suntem uimiţi de scumpiri.
La fel şi studentul: “Cum?! Începe sesiunea?? Doar ce s-a terminat ultima... cea din septembrie... anul trecut”. Orange-ul zâmbeşte pe sub mustaţă: iarăşi telefoane peste telefoane pe la toate cunoştinţele sătule de tine şi milogelile tale legate de proiecte şi cursuri (că deh!, nu e vina ta că orele de curs sunt puse dimineaţa – somnul e important pentru sănătate - ... sau la amiază – orele de masă trebuie respectate - ... sau seara – o dată suntem studenţi, trebuie să ne mai şi distrăm); tanti de la xerox îşi freacă mâinile de bucurie; taximetriştii aşteaptă cuminţi ziua examenului, zi în care îţi opreşti alarma în somn...Toată lumea fericită, în frunte cu secretariatul facultăţii – mai puţin tu, desigur, cotizantul.
La facultate anarhie: fiţuici de toate naţiile de la toţi cunoscuţii, hands-free-uri second-ear ceruite temeinic închiriate pe bani grei şi girate cu viaţa, supraveghetori scrupuloşi însetaţi de lacrimi de restanţieri... Ajungi în cămin. Mănânci ceva din frigider – nu ştii ce e, de când e acolo şi ce gust ar trebui să aibă, doar e din pachetul colegului. Somn. Toaletă, că mai devreme ai uitat. Somn. Uşă trântită; înjurături. Somn...
Zilele trec şi te prezinţi la Judecata de Apoi: intri pe holurile Armageddon-ului jurând că pentru tine viitorul = învăţat zilnic. Păşeşti în biroul călăului acompaniat de o orchestră de promisiuni şi rugăminţi arzătoare, însoţită de bine-cunoscuţii “puppy-eyes” – doar-doar se va îndura să te blagoslovească şi pe tine, preacuratul fără nimb, cu divinul 5... Clipe nesfârşite în aşteptarea contactului dintre stilou şi carnet... Izbăvire! Ai atins Sfântul Graal!! Ai primit un 4/5, ocări cât pentru tot anul şi o datorie imposibil de achitat – cum că semestrul următor ai să înveţi cel puţin de-un 7, ca să nu-l dezamăgeşti... =))))) ... Bogdaproste, domn’ profesor!
Pleci spre casă. Povesteşti cu sufletul la gură tuturor nefericiţilor care îţi ies în cale cu lux de amănunte, unele care s-au întâmplat doar în mintea ta speriată, cum l-ai păcălit pe Goliat. Chef toată noaptea! Toată săptămâna! Tot semestrul!! Că doar meriţi... te-ai mântuit!