Cu ocazia "tăierii moţului" celei mai dragi fiinţe din viaţa mea, m-am hotărât să înfiinţez şi eu un blog. Ştiu, are legătură una cu cealaltă cum are nuca şi peretele. Şi totuşi... Să fie-ntr-un ceas bun!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Zâmbetul e ca ştergătorul de parbriz: nu opreşte ploaia, dar îti permite să îţi vezi de drum. (Jeanne Wasbro)
lovable...sa iti traiasca nepotica, astept o poza cu ea...si un sweet hug de la mine, succesuri la examenuri si nota 10 pentru articol...
RăspundețiȘtergeretoate cele bune nepoticii. e o dulceata.
RăspundețiȘtergereCu iertare, dar, la fetite nu se "rupe turta"? :)
RăspundețiȘtergere